Terapiile orale ….încotro?

În ultimii ani asistăm la o creștere dramatică a numărului de medicamente anticanceroase orale pe piața farmaceutică. Aceasta se datorează în mare parte faptului că formele farmaceutice solide sunt mult mai convenabile pentru pacienți comparativ cu chimioterapia administrată intravenos, oferind anumite avantaje cum ar fi: comoditatea, flexibilitatea, reducerea riscurilor asociate administrării intravenoase, toate acestea asigurând o mai bună calitate a vieții pacientului.

Provocări

Creșterea în utilizarea acestor terapii orale generează noi provocări atât pentru pacienți și aparținători cât și pentru personalul medical specializat.
Responsabilitatea în ceea ce privește administrarea corectă a medicamentelor, monitorizarea și gestionarea efectelor secundare și a interacțiunilor medicamentoase este transferată de la profesioniștii din domeniul sănătății la pacienți și/sau aparținători. Având în vedere că administrarea tratamentului oral nu se mai desfășoară sub supravegherea directă a personalului medical specializat acesta poate reprezenta un factor de risc ce contribuie la apariția unor probleme de aderență și siguranță pentru pacient. Există numeroase bariere care pot avea un impact semnificativ asupra aderenței pacientului la regimul terapeutic oral cum ar fi:
● costul terapiei
● complexitatea regimului terapeutic
● uitarea
● starea psihică
● efectele adverse
● interacțiunile medicamentoase
● interpretarea greșită a instrucțiunilor oferite.

Farmacistul Clinician și rolul său în consilierea pacienților

Aici intervine rolul farmacistului clinician oncolog în oferirea unei educații adecvate pacienților și suport emoțional cu scopul de a preveni sau minimiza efectele secundare și toxicitățile, de a asigura creșterea aderenței la tratament și optimizarea rezultatelor terapiei.
Responsabilitatea farmacistului clinician oncolog este de a asigura sesiuni de consiliere pacientului la inițierea unei terapii orale și ulterior de monitorizare telefonică sau față-în-față la fiecare ciclu de terapie. Aderența la tratament trebuie evaluată la fiecare vizită deoarece este considerată a fi un indicator al răspunsului terapeutic în abordarea și managementul cancerului.

Dificultatea de înghițire a formelor farmaceutice solide, administrarea corectă a medicamentelor, apariția efectelor adverse și toxicităților în cursul tratamentului, regimurile de dozare complicate reprezintă câteva dintre problemele cu care se confruntă în mod frecvent pacienții oncologici.
Astfel că, educarea și consilierea adecvată a pacienților și/sau aparținătorilor este indispensabilă. Pacienților le sunt oferite recomandări, adecvate și detaliate atât verbal cât și în scris pentru fiecare medicament în parte, care cuprind instrucțiuni privind:
• obiectivele tratamentului
• orarul și modul de administrare a medicamentelor
• interacțiunile medicament-medicament / aliment-medicament și gestionarea lor
• efectele secundare și modul de gestionare al acestora
• când trebuie contactat personalul medical și numerele de telefon
• manipularea medicamentelor în condiții de siguranță
• depozitarea medicamentelor la domiciliu în spații și condiții favorabile
• eliminarea în condiții de siguranță a medicamentelor anticanceroase
• manipularea și eliminarea reziduurilor și fluidelor biologice, pentru reducerea riscului de expunere la substanțele citotoxice

Intervențiile utile care ne ajută la evaluarea aderenței la tratament sunt:
⮚ instrucțiunile scrise și verbale
⮚ jurnalul pacientului
⮚ numărarea comprimatelor rămase
⮚ autoraportarea de către pacient.
Este imperios necesar să se integreze mai multe tehnici care vizează creșterea aderenței pacientului la tratament pentru obținerea unor rezultate terapeutice acurate și optime.